Actele presedintelui. Mandatul de pana la referendum (11 iunie 2007) Abstract: Un mandat foarte activ - Vrea presedintele Traian Basescu sa faca reforma cu adevarat sau foloseste "schimbarea" doar ca scut discursiv, cu scopul de a-si impune puterea? Studiul de fata, realizat de Institutul PRO nu ofera raspunsul la aceasta intrebare; in schimb, ofera informatii si interpretari relevante pentru a face o evaluare sau o anticipare corecta. Raport IPRO - Actele presedintelui. Mandatul de pana la referendum (11 iunie 2007) - Potrivit Google Search, pe Internet exista 8,7 milioane de referinte cu privire la actualul presedinte. Cele mai multe articole, analize, comentarii etc., care arata intre altele interesul major pentru activitatea lui Traian Basescu, fac referire la actiunile sale politice si imagologice. S-a impus deja perceptia, necontestata pana acum oficial de Presedintie, ca Traian Basescu are mandat sa "vorbeasca"; altfel spus, discursul politic este forma sa privilegiata de manifestare. Fata de acest punct de vedere, impartasit de majoritatea analistilor, Institutul PRO vine cu o extensie necesara, care are aproape valoarea unei dezvaluiri. - Din cauza pregnantei imagologice a discursurilor presedintelui, actiunile sale strict institutionale sunt efectiv ocultate. Celor care se intreaba ce mai face Traian Basescu atunci cand nu se afla la un miting, la o emisiune de televiziune sau atunci cand nu intervine prin telefon la talk-show-uri, analiza de fata le poate oferi un raspuns. Iata, de pilda, cum arata o luna de lucru a sefului statului: 43 de decrete de schimbari de procurori si judecatori, aproape 36 de decrete de promulgare de legi, 15 decrete de avansari sau de trimitere in rezerva a unor militari, 8 decrete cu decoratii, aproape 5 decrete de schimbari de ambasadori, 4 referitoare la acorduri internationale si inca alte 4 decrete pe alte subiecte. Este putin sau este mult? Raspuns: prin comparatie cu activitatea desfasurata de fostii presedinti, Ion Iliescu si Emil Constantinescu, e foarte mult. - Studiul "28 de luni de mandat", realizat de Institutul PRO, extrage concluzii din analiza decretelor (a actelor cu valoare juridica) emise in "primul mandat" al presedintelui Traian Basescu, adica de la semnarea juramantului si pana la 19 aprilie 2007, cand a fost suspendat din functie de catre Parlament. Pentru ca evaluarea sa fie corecta si relevanta, am comparat aceasta perioada cu primele 28 de luni ale mandatelor precedentilor sefi de stat. Studiul actual este o continuare a cercetarii "Actele presedintelui: 15 luni de mandat", publicat de Institutul PRO in mai 2006. - Spre deosebire de Emil Constantinescu si Ion Iliescu, presedintele Basescu prefera in activitatea sa actele politice (adica discursurile, mesajele publice, intalnirile politice etc). El si-a definit, prin preponderenta pentru discursuri si imagine, un profil care pare bazat pe comportamentul politic. De altfel, aceasta este zona in care presedintele Basescu se simte cel mai confortabil, reusind sa-i determine inclusiv pe adversarii sai sa il evalueze mai ales din perspectiva politica si imagologica. Dar actualul sef al statului a desfasurat si o intensa activitate institutionala, fiind lider la numarul total de decrete semnate in primele 28 de luni de mandat. Daca ar fi sa luam in considerare schimbarile de procurari si judecatori din sistemul de justitie, fata de 2004 s-au operat 1211 schimbari de sistem, aproape de 20 de ori mai mult decat in mandatul Ion Iliescu. De asemenea, daca am compara datele care releva varfurile de activitate ale celor trei presedinti, vedem ca Traian Basescu este de departe pe primul loc. In luna mai a anului trecut, Traian Basescu a emis peste 300 de decrete, fata de varfurile celorlalti presedinti: 175, Ion Iliescu, si 95, Emil Constantinescu. - Analiza cantitativa a decretelor emise de presedintele Traian Basescu arata ca acesta a avut o zona de maxima activitate, ce cuprinde domeniile Justitie (schimbari procurori/judecatori), Armata (avansari in grad/rezervisti) si Diplomatie (numiri/schimbari ambasadori si acorduri internationale), domenii fata de care seful statului a aratat un interes daca nu special, cel putin mai mare decat antecesorii sai, in acelasi interval de mandat. - La polul opus se situeaza o zona de activitate mai redusa, prin prisma numarului de decrete emise. Ea cuprinde domenii precum acordarea de gratieri, decoratii si promulgarea legilor. Desi acest ultim aspect al activitatii prezidentiale (promulgarea de legi) constituie una dintre principalele preocupari ale celor trei sefi de stat, in cazul lui Emil Constantinescu si al lui Ion Iliescu fiind vorba de domeniul in care au fost emise cele mai multe decrete, in mandatul lui Traian Basescu el ocupa doar pozitia a doua ca numar de acte trimise spre promulgare, dupa cel al schimbarii de procurori si/sau judecatori. (vezi grafic mai jos) - Dupa prima jumatate de mandat, presedintele Traian Basescu a reusit sa-si impuna propriul model de presedinte si sa-si clarifice obiectivele politice. Schimbarile, in primul rand de persoane, pe care le-a realizat, ridica problema motivatiei care le-a determinat si a efectului realizat. Au produs aceste inlocuiri in functii o schimbare de sistem sau a fost pur si simplu o inlocuire de garda? Cert este ca aceste schimbari tind sa se apropie de limita lor naturala. - Analiza actelor presedintelui evidentiaza puterea limitata si oarecum statica a presedintelui. Cu toate acestea, Traian Basescu si-a dovedit vointa de schimbare chiar si in interiorul unor atributii limitate. Eforturile lui Traian Basescu au vizat ajungerea la un moment critic, in care sa poata fi operata o dubla schimbare: politica si institutionala. In legatura cu tinta acestei schimbari insa, ca si cu legitimitatea sau succesul ei, abia a doua parte a mandatului va putea probabil sa ne lamureasca. Cifra mandatului CATI JUDECATORI SI PROCURORI A SCHIMBAT PRESEDINTELE BASESCU, COMPARATIV CU CEILALTI PRESEDINTI Graficul arata evidenta numirilor si schimbarilor de procurori si de judecatori – atributiile presedintelui pe zona numirilor/schimbarilor procurorilor sau judecatorilor au crescut dupa 2004. Acest indicator reflecta atat vointa ministrului justitiei de a opera modificari de personal in sistem, dar si disponibilitatea ca, in baza unei bune colaborari politice intre Presedinte si ministrul Justitiei, primul sa isi concretizeze vointa de numire sau revocare a magistratilor. Cifrele arata clar ca actuala echipa de procurori si judecatori din sistemul de justitie este mult diferita de cea din 2004. S-au operat 1211 schimbari in sistem, aproape de 20 de ori mai mult decat in mandatul Ion Iliescu. Este un indicator demn de a fi luat in calcul atunci cand se judeca performanta sistemului, precum si responsabilitatea Presedintelui si a ministrului de Justitie fata de aceasta performanta. Concluzii generale Aproape de jumatatea primului sau mandat de presedinte, Traian Basescu a reusit sa-si impuna in plan imagologic propriul model de presedinte jucator. Liniile care descriu si definesc acest model, abia schitate in campania electorala din 2004, au devenit in timp din ce in ce mai concrete si mai precise. Impunerea modelului a intampinat rezistente majore din partea clasei politice, dar a fost un obiectiv usor de realizat in raport cu electoratul, care dorea si astepta ceva de acest tip. Schimbarile, in primul rand de persoane, pe care Traian Basescu le-a operat in prima parte a mandatului, tind sa se apropie de limita lor naturala. Cel mai probabil, Traian Basescu nu va ezita sa faca schimbari, daca va fi necesar, si in continuare, dar cel putin unele variabile ar trebui sa fie descrise, de acum inainte, de o curba descendenta. Analiza actelor evidentiaza puterea limitata si oarecum statica a presedintelui. Cu toate acestea, Traian Basescu si-a dovedit vointa de schimbare chiar si in interiorul unor atributii limitate. Trebuie facuta, din nou, o distinctie intre discursul despre schimbare (care implica o abordare sistemica) si schimbarea efectiva facuta (care se refera strict la oameni). Eforturile lui Traian Basescu au vizat ajungerea la un moment critic, in care sa poata fi operata o dubla schimbare: politica si institutionala. Desi obiectivele sale politice erau cunoscute inca de la inceput, ele nu au fost sintetizate si generalizate, ele nu s-au transformat in agenda politica decat pe parcursul mandatului. Presedintele a evoluat pana acum, asumandu-si obiective pe care, anterior castigarii alegerilor prezidentiale, fie nu le agrea, fie nu le considera o prioritate. Daca se poate vorbi, cel putin pana acum, de un succes al lui Traian Basescu, acesta este fara indoiala impunerea pe agenda politica a unor teme proprii si acceptate de electorat. Conflictul cu premierul Calin Popescu Tariceanu, dar mai ales initiativa PSD privind suspendarea din functie l-au ajutat pe Traian Basescu sa iasa din statusul formal-birocratic si sa se impuna ca jucator in zona axiologica. De altfel, cel putin o parte dintre initiativele sale (deconspirarea Securitatii, condamnarea crimelor comunismului) au un pregnant continut axiologic. Functia de presedinte este prin excelenta una care permite abordarea temelor legate de valori. In ciuda anticiparilor scepticilor, care vedeau in Traian Basescu un politician specializat pe functia strict executiva, acesta a reusit sa depaseasca handicapul imagologic si sa intre in dezbaterea de idei, sa-si asume puncte de vedere si obiective abstracte. Originea acestei preocupari este, fara indoiala, dorinta de a se impune politic, ceea ce – din punctul sau de vedere - presupune modificarea Constitutiei. Aceasta ar trebui sa conduca la extinderea atributiilor presedintelui, altfel spus iesirea din sfera birocratica limitata in care se afla in prezent presedintele. Interesant este ca Traian Basescu a reusit sa impuna aceasta tema procedand la initierea unor dezbateri intense referitoare la diverse teme ca: modernizarea Romaniei, reforma clasei politice, dreptatea etc., altfel spus a intrat in dezbateri axiologice privind supozitiile si motivatiile modificarii constitutionale. Doua scenarii In prezent, ne aflam in fata unei dileme de interpretare. Daca dorim sa fim obiectivi, nu putem sa oferim noi o singura semnificatie tendintei evidentiate de aceasta analiza. Solutia cea mai simpla, dar si cea mai corecta, este aceea de a prezenta, in final, doua scenarii posibile, lasand publicul sa decida, probabil la finalul mandatului (sau, poate, la finalul carierei politice a lui Traian Basescu), care dintre aceste doua scenarii se potrivesc sau nu realitatii. Sunt doua variante diferite de raportare la ceea ce face presedintele Traian Basescu in activitatea sa institutionala. Scenariul 1. Presedintele vrea sa faca reforma cu adevarat. Acest scenariu presupune ca, in prima instanta, Traian Basescu face doar ceea ce poate, ceea ce legea ii permite, adica opereaza foarte multe schimbari de oameni. Acestea sunt insa, in planul sau mai larg, doar un prim pas, urmand ca, numind in tara oameni mai bine pregatiti, cu o atitudine reformista, cu valori si comportament occidental, sa impuna si in jurul sau acea dorinta de schimbare. Conform acestui scenariu, oamenii nou numiti in sistem il vor ajuta pe Basescu in demersul sau de a reforma sistemul si de a-l aduce mai aproape de discursurile pe care presedintele le ofera constant sustinatorilor sai. Riscul pe care il implica acest scenariu este dependenta excesiva de vointa si influenta personala, dincolo de reforma institutionala. Altfel spus, se mizeaza foarte mult pe faptul ca oamenii pusi in functie vor da concretete discursurilor corecte politic ale presedintelui. Este important de mentionat ca responsabilitatea pentru rezultatele acestui tip de abordare a reformei apartine, in foarte mare masura, si presedintelui (indiferent daca acesta si-o va asuma sau nu). Un exemplu: de rezultatele reformei in justitie sunt raspunzatori atat procurorii si judecatorii nou numiti de presedinte pe parcursul ultimilor doi ani, dar si presedintele in sine si ministrii de justitie, care au girat prin deciziile lor activitatea acestor oameni. Scenariul 2. Presedintele foloseste "schimbarea" ca scut discursiv. Acest scenariu inseamna ca Traian Basescu se foloseste de discursul legat de reforma ca de un scut care ii permite sa opereze modificari de oameni menite a valorifica resursele de putere ale sistemului in favoarea sa. Presedintele vorbeste foarte mult despre schimbare si despre reforma, dand impresia ca este preocupat de modernizare. El obtine astfel un sprijin popular si mediatic suficient de important pentru a fi considerate legitime decretele sale. Schimbarile de oameni sunt insa doar gesturi pragmatice, care ii permit lui Traian Basescu sa devina un lider al "sistemului ticalosit" pe care l-a criticat in campania electorala. Iar scopul sau principal nu este operarea si de modificari institutionale, ci doar modificari de oameni. Revenind la exemplul propus mai sus, scenariul 2 presupune ca Traian Basescu nu vrea reforma in justitie, ci vrea schimbarea oamenilor din pozitiile cheie ale justitiei (procurori si judecatori) pentru ca acestia sa poata perpetua mecanismele blamate de rapoartele critice ale societatii civile, de aceasta data in favoarea sa. Ducand mai departe acest rationament, putem spune ca scenariul 2, daca este adevarat, arata ca Traian Basescu nu actioneaza ca un agent al reformarii sistemului, ci ca agent al folosirii sistemului in propriul avantaj. Iar avantajele pot fi politice (adica o putere mai mare pentru Traian Basescu), economice (adica o influenta utila pentru diverse grupuri de interese din preajma lui Traian Basescu) sau pur imagologice (respectiv, un impact de imagine mult mai mare, care sa ii asigure ramanerea in functie ii dupa urmatoarele alegeri). Care dintre aceste doua scenarii este cel adevarat va decide fiecare cetatean in parte. Dupa referendumul din 19 mai 2007, a inceput partea a doua a acestui mandat prezidential. Imagologic, exista deja semnale care arata ca atitudinea presedintelui Traian Basescu fata de partenerii sai de pe scena politica nu se va schimba. Situatia politica, generata atat de configuratia parlamentara, cat si de optiunea lui Traian Basescu de a incredinta guvernarea partidelor care au compus Alianta Dreptate si Adevar, va ramane la fel de conflictuala si de volatila. Ramane de vazut daca si comportamentul institutional al presedintelui va continua sa se incadreze in profilul pe care l-a conturat in primele sale 28 de luni de mandat Raportul complet: Raport IPRO - Actele presedintelui. Mandatul de pana la referendum (11 iunie 2007) Raport IPRO - Actele presedintelui jucator: 15 luni de mandat (13 mai 2006)